Îndelungata existenţă a comunităţii este dovedită prin descoperirea pe teritoriul pe care se află în prezent comuna Ţibana a numeroase dovezi arheologice ce demonstrează existenţa unei vieţi economice şi sociale înfloritoare încă din cele mai vechi timpuri.
Numele comunei - Tibana - provine de la numele neamului Tibăneştilor, care conform documentelor au stăpânit zona încă din secolul al X -lea.
Zona geografică a comunei, este menţionată şi în actul de proprietate emis de domnul Iuga al Moldovei (1399 - 1400) dar, au existat aşezări umane după cum arată vestigiile arheologice încă din paleolitic - când avem indicii şi urme ale primelor urme de locuinţă. În zona Alexeni - Cioate au fost descoperite urme de cultură neolitică şi eneolitică, dupa care în epoca bronzului se constată o creştere a numărului de asezări pe înteg cuprinsul comunei.
Comuna Ţibana a obţinut statut de comună anul 1968, în urma împărţirii teritoriale a ţării, prin unificarea comunelor Ţibana şi Gărbeşti. Din acel moment are în componenţă satele: Ţibana, Gărbeşti, Alexeni, Oproaia, Moara Ciornei, Poiana Mănăstirii, Poiana de Sus, Domniţa, Vadu Vejei şi Runcu. Tot în componenţa comunei intră şi cătunele: Pănoasa - Alexeni, Secături (Domniţa II) - Domniţa şi Palanca - Runcu.
În componenţa comunei întâlnim:
Localitatea Ţibana, ca sat, este asezată la intersecţia dintre oraşele Iaşi - Roman - Vaslui.
Localitatea Alexeni, este situată la est de centrul comunei şi datează din anul 1640 fiind locuită la acea vreme preponderent de către ţărani - iobagi.
Localitatea Domniţa, este poziţionată la nord de centrul comunei, atestată documentar din anul 1927, unde după ce o parte din locuitorii din satele învecinate cumpără teren de la moşieri începând cu prima parte a secolului al XX -lea.
Localitatea Oproaia, este plasată la sud - est de centrul comunei. Satul este atestat istoric din 1850 de când moşierii locului au adus ţărani -iobagi, care mai târziu au fost improprietăriţi prin legea din 1864.
Localitatea Poiana de Sus, se află în partea de Nord - Est a comunei şi primele informatii datează din jurul anului 1469. Dar ca aşezare primim informaţii începând cu anul 1890 când o parte a locuitorilor defrişează pădurea pentru a fabrica cărbune din lemn, mai târziu aceştia fiind improprietăriţi.
Localitatea Poiana Mănăstirii, este situată în partea de est a comunei pe malul apei cu acelaşi nume. Unul din cele mai vechi sate ale comunei pe teritoriul căreia pe la 1460 se află o mănăstire - localitatea datează ca aşezare din anul 1864.
Localitatea Moara Ciornei, este situată la aproximativ 3 km nord de centrul comunei. Numele satului vine de la un locuitor pe nume Ciornei ce stăpânea o moară şi este menţionată documentar ca aşezare din anul 1469.
Localitate Runcu, este o zonă deluroasă situată la 7 km în partea de Nord - Vest a comunei fiind atestată din anul 1710.
Localitatea Vadu - Vejei situată la 9 km de centrul comunei este cel mai îndepartat sat. Desi, se spune că pe aceste locuri, Stefan cel Mare a avut una din cele mai frumoase herghelii, satul datează de aproximativ 100 de ani.
Localitatea Gărbeşti, se află la o distanţă de ~ 3 km de centrul comunei. Ca suprafaţă şi număr de locuitori este cel mai mare localitate din comună. Satul, a apărut pe moşia postelnicului Voicu şi datează de ~ 200 de ani.